February 27th, 2012
November 22nd, 2011
November 16th, 2011
November 10th, 2011
November 10th, 2011
Si am inceput deja acest an in forta! Sa vedem pe unde vom mai ajunge si ce vom mai face.
Ne-am jucat putin prin studio si va prezint cateva imagini cu micutul Maximilian. Le multumesc parintilor, Corina & Robert pentru onoarea de a fi din nou altaturi de ei… de data aceasta cu un membru in plus. Urmatorul? 
NU! NU FACEM RECLAMA LA URSUS!
Deocamdata postez imaginile. Am nevoie de putina inspiratie pentru text. E vorba de o actrita si un zburator… niaaaaaaauuuuu!
Cum am vorbit și pe blog la un momentdat, am avut ocazia fericită de-a ajunge pe meleagurile Londoneze. A fost foarte interesat și intens. Acele trei zile mi s-au parut chiar o săptămână.
Împreună cu alți doi tovarăși de breaslă – ei cu videografia, eu cu click-ul – am pornit spre Cluj, iar mai departe zburat-am către Londra. La aeroport ne-au așteptat acești oameni minunați: Alina și Sorin. Eu nu-i văzusem înainte; doar auzisem că sunt persoane deschise și care acceptă orice fel de propunere. Ne-am întâlnit, am stat la o cafeluță – Starbucks! honey… Starbucks! – și am dat-o către locul unde urma să fim cazați.
Timpul a fost unul mohorât, dar spre ora 10 soarele arunca deja cu raze intense de lumină, iar norii își făceau de cap pe un cer albastru intens.
Cum profesoarea mea de fotografie din HBK Braunschweig era în Londra, am decis să fac orice pentru o mică discuție cu dânsa. Am vorbit despre fotografie, dezvoltare culturală și problemele crizei din Londra.
A II-a zi începea devreme cu pregătirile aparaturii, baterii, curățat obiective, acumulatori, filtre, trepiede, blende, etc… La început a fost destul de haotic, dar după mai puțin de o oră m-am calmat și am intrat în febra nunții. Mirii au fost calmi – cel puțin așa mi s-au părut mie -, zâmbitori, emanând o căldură sufletească de-ți atingea inima.
Ajunși la local, am rămas plăcut impresionat de rafinamentul și simplitatea aranjamentului. Fructele erau așezate în coșulețe împletite, iar cremul și violetul colorau plăcut ansamblul. Afară, era un câmp mare de cricket; verdele vibra sub lumina razanta de apus, iar norii albi și dârele de condens lăsate de avionele de la mare înălțime contrastau puternic cu cerul albastru întunecat.
Petrecerea a continuat până spre miază-noapte cu jocuri, momente hazlii și mâncare ca la buna acasă.
A II-a zi aveam programată sesiunea foto. Prima dată am încercat un castel, dar din păcate nu lăsau fotografi clandestini în interior. Am fost nevoiți să plecăm mai departe, în a II-a locație: Marea Nordului. Vântul își spunea cuvântul spărgând valurile în largul mării și priveliștea era de-o frumusețe rară.
Sesiunea foto a fost extraordinară. Sorin și Alina au fost deschiși. Colegul meu Daniel P. m-a mai ajutat puțin, făcând pe al II-lea fotograf cu teleobiectivul. 
Trebuie să le mulțumesc acestor persoane pentru încrederea acordată. Sunt acel gen de oameni care te fac să-ți depășești barierile, să urci puțin mai sus. Dacă ei nu ar fi fost total deschiși și nu mi-ar fi acordat libertatea totală, cu siguranță nu ar fi ieșit ceea ce se poate vedea aici.
Alina și Sorin, Vă mulțumesc!
Mustea Mihai Dan.
PS: Mai jos se poate viziona si o versiune animata a albumului foto. Poate pentru unii vizitatori e mai practic.
Camelia si Robert, treș dă dres!
A fost o situatie mai bizara; am facut doar sesiunea cu pricina [vezi titlul de mai sus]. Ei doi… minunati! Am fost surprins de talentul lor la dans modern si de portia mare de ras pe care am “desfasurat-o” in zona. Am ras de-am spart oalele vecinilor.
Un invitat special a fost un oarecare domn made in France. Am incercat sa fiu plin de curtoazie cu individul cu pricina folosindu-ma de franceza mea minima, insa nu de balta.
PS: Cat despre post-productie… nici nu am intrat in photoshop. hiiiiiiiiiiii!
Nu insist mult cu scrisul aici pentru ca deja nunta a fost si e in faza de post-productie. Ionela e actrita, iar Marcel cam zboara des si mult. Mai multe texte, fraze vor veni cand nunta va fi postata.
A fost o caldura insuportabila in ziua sesiunii. Ne curgeau siroaiele de apa pe obraz. Ptttiuuu!
Niaaaaaaaaau!
O nunta finalizata demult, predata recent. Ovidiu si Florina.
2R2theLimit – 2R – Robert si Raluca; 2theLimit – asa-s ei… libertini, zambareti, iubitori.
E la ceva si fasebucul! Prin lumi virtuale m-au gasit, contactat si a urmat sa statm la un cafelut la discutie. E un moment frumos, momentul in care iti reamintesti acei fluturi pe care i-ai avut in stomac in clipa in care ai cerut-o pe cea cu care vei trai momente de fericire, implinire sufleteasca tot restul vietii.
Pana ce am ajuns la cota “una mie”, nu am stiut ca acolo s-au “luat”. Ma tot intrebam eu: “De ce la cota 1000? E un cliseu deja!”. Pe urma, cand alflai mi-am zis ca “asa da! asa da!”. Lumina a fost minuntata, ei doi mirobolanti – -.
Nu mai zic nica, doar va las sa-i vizionati si d-voastra… dragi spectatori virtuali, internauti si cosmonauti.
Pe părinții lui David ”îi întâlnisem” la nunta dintre Dani și Maria. Irina, mama lui David (born in England cu suflet mioritic), îmi ceruse să mă îndrept spre Rozavlea. Rozavlea, neică! Rozavlea! (deja devine o obișnuință satul cu pricina). Dar tare mult am mai râs și distrat în studio cu prichindelul David. Cum era vorba doar de al II-lea botez în viața mea și cu studioul la dispoziție mi-am spus în gând (frecându-mi bărbia cu mâna și cugetând la nemurire) să-mi pun neuroana blond-roșcată la contribuție și... tadaaaaa! Au ieșit ipostaze chiar bune. Ceva ne-am chinuit cu ăla mic... căci nicicum nu vroia să stea liniștit. A mai plâns, a mai mâncat, a mai dormit. Am avut timp și nu ne-a grăbit nimeni. Dar vai, mai greu e să găsești hârtie colorată prin Romanica asta, dar și mai greu celofan colorat. Și uite că a trebuit să desenez câte ceva. Eu care, la desen sunt... vax-albină. (la desen!, nu la design!) Să revin la oile noastre! A fost liniștit, poate prea liniștit. Așa de calm (în timpul serviciului) nu m-am știut de când mi-s. Iar spre bucuria mea, mi-am văzut mirii de anul trecut: Maria și Dani. David!, să crești mare, voinic și-n puteri. Iar pe mami și tati îi vei asculta tu... Irina, Andrei vă mulțumesc pentru încrederea acordată! Numai Bine!
Stăteam în birou, vorbeam cu Marcel care-mi tot povestea de o anume d-șoară pe nume Dana. Dar prima dată l-am cunoscut pe tatăl ei care a fost extrem de fericit când a aflat că eu voi fi fotograful de la nunta fiicei sale. Am primit chiar și o invitație (sic!
Dani și Maria. În Rozavlea, neică!, Rozavlea. Știam că mă duc către acea parte a Maramureșului, dar habar nu aveam unde e! Când era spre Dragomirești... păi spune așa, Dragomirești șă mă pot și eu poziționa în spațiu. Prima dată am trecut pe la Dani, am făcut cunoștință cu familia sa și ne-au invitat la masă. Ajunsesem mai devreme cu câteva ore bune, însă a fost parcă și mai bine. Am putut să studiez terenul și să mă familiarizez cu familia. Și așa am ajuns și la Maria, care am prins-o în flagrant: se pregătea, se farda, se pieptăna... cu ajutorul surorii dacă nu mă înșeală memoria (nu de alta dar în ultima vreme dă rateuri
